Este una dintre tehnicile care pot fi folosite de un fizioterapeut calificat pentru a restabili mobilitatea articulatiilor, a reduce durerea si a restabili tonusul muscular.
Nu este o tehnica pentru toate afectiunile si nici nu este potrivita pentru toata lumea. Pe scurt, manipularea este o miscare cu amplitudine mica, viteza mare si forta minima. Aceasta tehnica poate fi aplicata atat articulatiilor periferice (cum ar fi glezna), cat si articulatiilor coloanei vertebrale (cum ar fi gatul si partea inferioara a spatelui).
Spre deosebire de mobilizarile blande, manipularea este o miscare care nu este controlata de pacient. Prin urmare, este important sa intelegeti urmatoarele. Afla mai multe despre mobilizare vertebrala.
Cum arata acest lucru in practica?
Se pot folosi mai multe tehnici pentru a manipula coloana vertebrala. Fiecare regiune va avea propriile sale tehnici. O manipulare vertebrala obisnuita folosita in fizioterapie poate arata ca aceasta secventa video: manipulare vertebrala.
In unele cazuri, manipularea coloanei vertebrale poate fi relevanta la distanta de zona dureroasa. De exemplu, manipularea regiunii spatelui poate fi eficienta in reducerea durerilor de umar si de gat.
Care sunt cauzele fisurilor?
Desi unii pacienti doresc acest lucru, fisurarea nu este necesara si nu reprezinta o garantie a succesului. De fapt, unele tehnici de manipulare nu provoaca fisuri. Desi originea fisurilor ramane controversata, principala ipoteza este ca anumite manipulari provoaca o separare a suprafetelor articulare.
Acest lucru ar putea duce la formarea si eliberarea de gaze din lichidul comun. Aceasta trecere de la lichid la gaz poate crea o bula in articulatie care provoaca un sunet de „pocnitura” atunci cand aceasta se micsoreaza.
Cine poate efectua manipularea vertebrala?
Deoarece utilizarea acestei tehnici necesita un anumit nivel de expertiza, ea este rezervata anumitor profesionisti. In tara, medicii, chiropracticienii si fizioterapeutii care detin un certificat pot efectua in mod legal manipulari ale coloanei vertebrale.
Cum ramane cu consimtamantul?
Fizioterapeutul este obligat sa va ceara consimtamantul. Prin urmare, inainte de a va cere consimtamantul, acesta trebuie sa va informeze cu privire la posibilele beneficii, riscuri si tehnici alternative. In plus, pentru manipularile din regiunea cervicala, terapeutul va va face sa semnati un document care sa indice ca a luat cunostinta de elementele de mai sus. Odata ce v-ati dat consimtamantul, aveti dreptul sa va razganditi in orice moment si sa il informati pe fizioterapeutul dumneavoastra.
Este riscanta manipularea coloanei vertebrale?
In functie de zona care este manipulata, riscul poate fi mai mare sau mai mic. De fapt, pentru regiunile sacroiliace, lombare si dorsale, riscurile sunt destul de scazute si constau in mare parte intr-o usoara crestere a iritatiei locale care poate crea o crestere mai mult sau mai putin semnificativa a durerii in cele 24-48 de ore care urmeaza tratamentului.
In regiunea cervicala, riscurile pot varia de la o simpla inflamatie pana la paralizie si chiar mortalitate. Cu toate acestea, aceste evenimente sunt foarte rare si pot fi asociate cu tehnici de manipulare care nu sunt utilizate in fizioterapie. Tehnicile de manipulare prin fizioterapie sunt inca foarte sigure, iar evaluarea prealabila a fizioterapeutului va determina daca sunteti un bun candidat pentru manipulare.
Ce este o vertebra?
Coloana vertebrala, o sinapomorfie definitorie comuna de aproape toate vertebratele, [Nota 1] este o serie moderat flexibila de vertebre (vertebra singulara), fiecare constituind un os neregulat caracteristic a carui structura complexa este compusa in primul rand din os si in al doilea rand din cartilaj hialin. Ele prezinta variatii in proportia contribuita de aceste doua tipuri de tesut; astfel de variatii se coreleaza, pe de o parte, cu rangul cerebral/caudal (adica, localizarea in coloana vertebrala), si pe de alta parte cu filogenetica. Diferente intre taxonii de vertebrate.
Configuratia de baza a unei vertebre variaza, dar osul este corpul sau, partea centrala a corpului constituind centrul. Partea superioara (mai aproape de) si respectiv inferioara (mai departe de), craniul si suprafetele sale ale sistemului nervos central ale corpului vertebrei sustin atasarea la discurile intervertebrale. Partea posterioara a unei vertebre formeaza un arc vertebral (in unsprezece parti, constand din:
- Doi pediculi (pedicul arcului vertebral)
- Doua lamine si
- Sapte procese.
Laminele dau atasare la ligamenta flava, care sunt ligamente ale coloanei vertebrale. Exista crestaturi vertebrale, fiecare constituita de forma pediculilor, care formeaza foramenele intervertebrale atunci cand vertebrele se articuleaza. Aceste foramine sunt conductele de intrare si iesire care gazduiesc nervii spinali. Corpul vertebrei si arcul sau vertebral formeaza foramenul vertebral, care este deschiderea mai mare, stabila si centrala: aceasta gazduieste canalul spinal si inchide si protejeaza maduva spinarii.
Vertebrele se articuleaza intre ele pentru a oferi forta si flexibilitate coloanei vertebrale, iar forma din spate si din fata determina gama de miscare. Din punct de vedere structural, vertebrele sunt in esenta asemanatoare intre speciile de vertebrate, cea mai mare diferenta fiind observata intre un animal acvatic si alte animale vertebrate. Ca atare, vertebratele isi iau numele de la vertebrele care compun coloana vertebrala.