Drepturile omului apartin in mod egal fiecaruia dintre noi
Drepturile omului sunt norme care recunosc si protejeaza demnitatea tuturor fiintelor umane. Aceste drepturi guverneaza modul in care indivizii traiesc in societate si se raporteaza unii la altii, la fel ca si relatiile lor cu statul si obligatiile statului fata de ei.
Legile privind drepturile omului impun guvernelor sa faca anumite lucruri si sa le impiedice sa faca altele. Oamenii au, de asemenea, responsabilitati; asa cum isi afirma drepturile, trebuie sa respecte drepturile altora. Niciun guvern, grup sau persoana fizica nu are dreptul de a efectua niciun act care incalca drepturile altora.
Universalitate si inalienabilitate
Drepturile omului sunt universale si inalienabile. In toate partile lumii, toti oamenii au dreptul la ele. Nimeni nu poate renunta in mod voluntar la drepturile lor. Si nimeni nu le poate lua de la altcineva.
Indivizibilitatea
Drepturile omului sunt indivizibile. Fie ca sunt civile, politice, economice, sociale sau culturale, ele sunt inerente demnitatii tuturor oamenilor. Prin urmare, toate au acelasi statut ca si drepturile. Nu exista drepturi „mici”. Nu exista ierarhii in domeniul drepturilor omului.
Interdependenta si interelatie
Implinirea unui drept depinde adesea, in tot sau in parte, de indeplinirea altor drepturi. De exemplu, exercitarea efectiva a dreptului la sanatate poate depinde de exercitarea efectiva a dreptului la educatie sau informare.
Egalitate si nediscriminare
Toti oamenii sunt egali ca fiinte umane si in virtutea demnitatii lor intrinseci. Toate persoanele au dreptul de a se bucura de drepturile omului, fara niciun fel de discriminare pe criterii de rasa, culoare, sex, origine etnica, varsta, limba, religie, opinii politice sau de alta natura, origine nationala sau sociala, handicap, proprietate, circumstante de nastere sau alte conditii, astfel cum sunt explicate de organismele tratatelor privind drepturile omului.
Participare si incluziune
Toate persoanele si toate popoarele au dreptul de a contribui, de a se bucura si de a participa activ si liber la dezvoltarea civila, politica, economica, sociala si culturala, prin care drepturile omului si libertatile fundamentale pot fi realizate.
Responsabilitatea si statul de drept
Statele si alti garanti ai drepturilor trebuie sa respecte normele si principiile juridice consacrate in instrumentele privind drepturile omului. In cazul in care nu reusesc sa faca acest lucru, titularii de drepturi care au fost prejudiciati au dreptul de a introduce o actiune in fata unei instante competente sau a unei alte instante judiciare, solicitand reparatii adecvate si in conformitate cu normele si procedurile prevazute de lege.
Consultanta CEDO in Bucuresti este locul in care poti obtine tot ajutorul de care ai nevoie.
Care sunt tipurile de avocati
Exista o oarecare confuzie in ceea ce priveste „tipurile de avocati”. Nu exista tipuri in sine, nici specializari. Nu exista cursuri care sa permita un avocat pentru un subiect si nu pentru altii, asa cum se poate intampla cu medicii (pediatri, oftalmologi, traumatologi, chirurgi…).
Adica, toti avocatii sunt capabili sa se confrunte cu orice tip de problema care apare (cu unele exceptii de calificari profesionale, cum ar fi pentru competitiile corporative). Cu toate acestea, am putea spune ca de-a lungul carierei profesionale, un avocat este „specializat” in functie de ceea ce ii place cel mai mult sau de ceea ce, datorita cerintelor postului, a trebuit sa faca cel mai mult. Astfel, am putea spune ca exista diferite ramuri:
- Avocat penal:dedicat dreptului penal, apararii uneia dintre partile implicate intr-o infractiune.
- Avocat de familie: gestionarea chestiunilor legate de divort, pensia alimentara, adoptiile, autoritatea parinteasca…
- Avocat de drept administrativ: dedicat solutionarii cauzelor impotriva Administratiei Publice.
- Avocat civil: dedicat gestionarii cauzelor civile, cum ar fi creantele in bani, contractele etc.
- Avocat de munca:dedicat problemelor legate de lucratori, cum ar fi concedierile, revendicarile salariale, drepturile de munca…
Care sunt diferentele dintre avocat si procuror
Aceasta indoiala este adesea ridicata de clienti atunci cand parasesc procesul, deoarece de obicei isi vad avocatul stand in fata unei alte persoane intr-o toga similara, pe care judecatorul a numit-o „procuror”.
Ei bine, procurorul in anumite chestiuni (drept penal, dreptul familiei in cazul in care exista minori implicate, cum ar fi divorturi, incalcari ale drepturilor fundamentale in dreptul muncii…) acte de aparare a partii cele mai „vulnerabile” ca o acuzatie privata.
Astfel, intr-un divort, functia sa va fi de a se asigura ca drepturile copiilor partilor sunt aparate si nu incalcate; intr-o procedura penala se va asigura respectarea legii (fie in favoarea presupusei victime, fie a presupusului infractor; in dreptul muncii se asigura apararea drepturilor fundamentale ale lucratorului…
Dar el este o figura foarte diferita de cea a unui avocat, in principal pentru ca este functionar public, o persoana care, dupa ce si-a incheiat cariera in avocatura, a inceput sa se opuna procurorului, fara a lua niciunul dintre urmatorii pasi pe care i-am indicat in punctele anterioare.
Concluziile
Avand in vedere toate acestea, nu putem decat sa admiram si sa respectam rolul avocatului, deoarece el este inca un profesionist care, din biroul sau, incearca sa participe si sa inteleaga toti oamenii care vin cu marile lor probleme pentru a le rezolva cu efort mental, fara absolut niciun alt instrument.
