Site-urile cu filme online au devenit astazi destul de populare. Acest lucru s-a produs datorita dezvoltarii rapide a internetului, precum si datorita comoditatii tinerilor, care prefera sa vada filme online, acasa, in fata computerului, decat sa mearga la cinema.
Vom incerca sa aflam in cele ce urmeaza de ce producerea unui film implica sumele colosale pe care le auzim adesea atunci cand se vorbeste despre lansarea unor pelicule mult asteptate.
Anul 2009 a fost un an imprevizibil pentru industria filmului. Filmul ”Land of the Lost” in care joaca Will Ferrell si la a carui producere s-au cheltuit nu mai putin de 100 de milioane de dolari a avut incasari de doar 65 de milioane $ la nivel mondial de box-office, in timp ce ”Paranormal Activity”, realizat aproape cu bani de buzunar, 10 000 de dolari, a avut incasari incredibile, depasind borna de 100 de milioane $.
Tot in aceasta perioada, cel mai recent film al lui James Cameron, ”Avatar”, a primit o atentie deosebita din partea media mai degraba pentru bugetul sau umflat (500 de milioane de doalri), decat pentru efectele speciale revolutionare.
Daca pretul unui film are foarte putin sau chiar deloc a face cu profitabilitatea acestuia, atunci de ce filmele costa atat de mult (o medie de peste 100 de milioane de dolari)? Cel mai simplu raspuns ar fi: pentru ca se poate!
Totul se reduce la un concept financiar care poarta numele de ”Legea lui Parkinson”, si care explica, printre altele, faptul ca bugetele filmelor se vor extinde mereu la ”a absorbi intreg capitalul disponibil”, in ciuda faptului ca acest venit suplimentar va aduce sau nu rezultate care sa faca produsul finit mai bun sau sa se vanda mai bine.
In timpul exploziei economice de la mijlocul anilor 2000, Hollywood-ul a fost umplut de bani, banii altora, desigur. Fondurile de acoperire ale Wall Street au intrat in parteneriat cu marile banci de investitii precum Lehman Brothers si Goldman Sachs care au pompat nu mai putin de 15 miliarde de dolari in filmele de la Hollywood in perioada 2005 – 2008.
Investitorii externi si-au indreptat atentia spre Hollywood, in mare parte, datorita structurii de plata care le dadea acestora o parte din totalul profiturilor filmului de-a lungul duratei sale de producere. Aceste profituri includeau vanzarile de box-office, video la cerere, DVD-uri, acordarea de licente interne si externe pentru televiziuni, plasarea de produse si acordarea licentelor pentru jucarii etc.
La inceputul anilor 2000, rata medie de rentabilitate a unui film de studio a fost un enorm 15 %. Blockbuster-ele ofereau intre 23 si 28 %. Wall Street a tratat filmele de la Hollywood in acelasi mod in care a tratat activele ipotecare in timpul exploziei imobiliare. Cand activele ipotecare au inceput sa-si piarda valoarea la mijlocul anilor 2000, fondurile speculative au bagat inca mai multi bani in filme.
Cu atat de multi bani venind de la investitorii externi, studiourile ar putea cheltui mai putini din banii lor pentru fiecare film, in timp ce ar putea lua in continuare acea taxa de distributie de 10 %, un cadou pe care nu trebuie sa-l impartaseasca cu bancile.
Pentru mai multe detalii legate de filmele online accesati Topfilmehd.biz .